SUFERINTA MEA

E TRIST DAR TOTUSI ADEVARAT...CA MOMENTELE FRUMOASE TREC,CLIPELE FERICITE SE DUC,SI CA UN RAGNET AL DURERI RAMANE DOAR AMINTIREA

Despre mine

Fotografia mea
sunt o fire iubitoare,sensibila,arareori timida...sentimentele mele sunt foarte profunde iar viata mea e ca o carte deschisa... sunt o fire deschisa,simpatica si glumeata,insa sunt cam singuratica nu prea am prieteni si nu pentru ca nu i-as vrea ci pentru ca...prietenii mau lasat la greu..

miercuri, 26 septembrie 2012

ganduri uitate

Sunt ani de cand scriu un jurnal,dar in ultimul timp nu prea am mai facuto...Cateodata scriu gandurile mele chiar si pe cate o bucata de hartie,o pun in vreo parte si apoi uit de ea...acum cateva zile umbland prin lucrurile mele am gasit un bilet...l-am citit si mi se parea ca l-ar fi scris altcineva...mia placut mereu sa scriu ceea ce simteam cand eram fericita sau trista si facando ma simteam mult mai bine...continutul biletului era:-"Imi spun mereu ca e totul bine,chiar daca nu e asa,am devenit chiar buna sa mint pe mine insami si pe ceilalti spunand ca trecutul ramane in urma,ca pe mine nu ma intereseaza...dar doar eu stiu cat rau imi e...cata durere am in mine...Nu arat nimanui ceea ce am in suflet,zambesc mereu pentru a nu fi descoperita cat sufar...dar cand sunt singura izbucnesc in lacrime...doar micuta mea printesa stie sa ma faca fericita si reuseste sa imi smulga zambete sincere si adevarate...Apoi ma pun sa ascult muzica la casti cu volumul ridicat la maxim si ma simt intr-o alta lume..inchid ochii si traiesc fiecare melodie dar...de multe ori cand redeschid ochii am lacrime pe obraji...Trecutul,amintirile m-au facut sa ma simt ca intr-o cusca ina-untrul meu,inchisa intr-o lume plina de suferinta.Nu vreau sa mor,nu m-am gandit niciodata in suferinta mea la moarte...nu ma intelegeti gresit...mie imi place sa traiesc,mai mult acum ca am micuta...doar ca suferinta imi ucide sufletul..."Acum...nu stiu daca am schimbat ceva,stiu ca am trecut peste toate,ca am putut sa il uit pe el,ca nu ma mai gandesc la el ca inainte si ca nu il mai iubesc.Inca ascult muzica cu volumul la maxim si ma simt mereu in alta lume,retraiesc fiecare melodie ce ascult,dar cand redeschid ochii nu mai am lacrime pe fata,deci inseamna ca sunt mai bine..."Trecutul...amintirile..."inca imi fac rau dar nu ma mai gandesc deloc...am putut sa uit omul ce iubeam cu toata fiinta mea,am mers mai departe cu viata mea...am cunoscut pe altcineva...si m-ia trebuit mult sa am incredere din nou si de a fi sigura ca sentimentele sale sunt adevarate.Apoi am inceput sa ma incred in el si intr-un final m-am indragostit...dar...nici acesta nu era omul potrivit...era mai rau ca ceilalti,pentru ca pentru mine minciuna e aproape ca tradarea...a trebuit sa las din nou totul in urma si sa inchid in mine acele sentimente ce incepusem sa am pentru el...Imi impun sa nu sufar pentru ca nu are rost...merg inainte si ma gandesc la viata mea.Cu toate experientele avute mi-am dat seama ca din pacate nu exista un om sincer,ca fiecare are defectul sau si ca nimeni nu poate fi sincer in profundul inimi sale...Cu ultima experienta am inteles ca eu nu sunt facuta pentru a fi iubita de un barbat...ori poate sunt blestemata...poate ca inimia mea e prea buna,prea sincera.Nu fac rau nimanui si totusi alti imi fac rau mie...Viata cate o data e nedreapta....