ganduri uitate

Sunt ani de cand scriu un jurnal,dar in ultimul timp nu prea am mai facuto...Cateodata scriu gandurile mele chiar si pe cate o bucata de hartie,o pun in vreo parte si apoi uit de ea...acum cateva zile umbland prin lucrurile mele am gasit un bilet...l-am citit si mi se parea ca l-ar fi scris altcineva...mia placut mereu sa scriu ceea ce simteam cand eram fericita sau trista si facando ma simteam mult mai bine...continutul biletului era:-"Imi spun mereu ca e totul bine,chiar daca nu e asa,am devenit chiar buna sa mint pe mine insami si pe ceilalti spunand ca trecutul ramane in urma,ca pe mine nu ma intereseaza...dar doar eu stiu cat rau imi e...cata durere am in mine...Nu arat nimanui ceea ce am in suflet,zambesc mereu pentru a nu fi descoperita cat sufar...dar cand sunt singura izbucnesc in lacrime...doar micuta mea printesa stie sa ma faca fericita si reuseste sa imi smulga zambete sincere si adevarate...Apoi ma pun sa ascult muzica la casti cu volumul ridicat la maxim si ma simt intr-o alta lume..inchid ochii si traiesc fiecare melodie dar...de multe ori cand redeschid ochii am lacrime pe obraji...Trecutul,amintirile m-au facut sa ma simt ca intr-o cusca ina-untrul meu,inchisa intr-o lume plina de suferinta.Nu vreau sa mor,nu m-am gandit niciodata in suferinta mea la moarte...nu ma intelegeti gresit...mie imi place sa traiesc,mai mult acum ca am micuta...doar ca suferinta imi ucide sufletul..."Acum...nu stiu daca am schimbat ceva,stiu ca am trecut peste toate,ca am putut sa il uit pe el,ca nu ma mai gandesc la el ca inainte si ca nu il mai iubesc.Inca ascult muzica cu volumul la maxim si ma simt mereu in alta lume,retraiesc fiecare melodie ce ascult,dar cand redeschid ochii nu mai am lacrime pe fata,deci inseamna ca sunt mai bine..."Trecutul...amintirile..."inca imi fac rau dar nu ma mai gandesc deloc...am putut sa uit omul ce iubeam cu toata fiinta mea,am mers mai departe cu viata mea...am cunoscut pe altcineva...si m-ia trebuit mult sa am incredere din nou si de a fi sigura ca sentimentele sale sunt adevarate.Apoi am inceput sa ma incred in el si intr-un final m-am indragostit...dar...nici acesta nu era omul potrivit...era mai rau ca ceilalti,pentru ca pentru mine minciuna e aproape ca tradarea...a trebuit sa las din nou totul in urma si sa inchid in mine acele sentimente ce incepusem sa am pentru el...Imi impun sa nu sufar pentru ca nu are rost...merg inainte si ma gandesc la viata mea.Cu toate experientele avute mi-am dat seama ca din pacate nu exista un om sincer,ca fiecare are defectul sau si ca nimeni nu poate fi sincer in profundul inimi sale...Cu ultima experienta am inteles ca eu nu sunt facuta pentru a fi iubita de un barbat...ori poate sunt blestemata...poate ca inimia mea e prea buna,prea sincera.Nu fac rau nimanui si totusi alti imi fac rau mie...Viata cate o data e nedreapta....

Amintiri...

Inca imi amintesc ziua in care am aflat ca sunt insarcinata.Eram speriata,plangeam de fericire dar eram si trista pentru ca stiam ca logodnicul meu nu vroia sa stie de asa ceva...Inca imi amintesc el ce imi cerea sa avortez,parinti mei ce imi spuneau sa nu fac vreo prostie ca ei imi vor fi alaturi...fratele meu ce canta de bucurie,prietena mea cea mai buna ce urla de fericire,cate o prietena ce imi spunea ca sunt puternica...la o parte din familie nu am spus adevarul deci nu puteau sa ma judece...iar cei ce stiau imi spuneau ca gresesc sa tin un copil de una singura,ca sunt tanara si ca imi voi distruge viata,multi ce ma vorbeau pe la spate pentru decizia luata...Am ales sa devin mama,sa merg mai departe si singura si sa ma bucur de creatura ce crestea in mine...A fost greu a fi singura,a auzi barfele lumi rele,ochi tintiti mereu pe mine si mila ce le-o faceam spunand-umi:"saraca cum va face?"...Dar am reusit,am mers mai departe,am trecut peste tot raul,peste vorbele rele,peste barfe...peste tot...am devenit mama si am demonstrat tuturor ca sunt puternica si ca pot fi si o mama singura si e mai bine asa.Ca decizia mea era buna am stiuto inca dinainte..am o fetita minunata...si stiti un lucru va multumesc,multumesc tuturor celor ce ma vorbeau,tuturor celor ce spuneau ca nu voi reusi singura...va multumesc pentru ca voi mi-ati dat puterea sa merg mai departe...si inca va multumesc ca nu ati terminat si inca ma barfiti pe minw si viata mea,dar stiti ceva am trecut eu prin lucruri mult mai rele deci barfele voastre putin ma intereseaza acum...

Scrisoare pentru fetita mea

Printesa mea,pe 20 ianuarie anul trecut,deci cam acum un an,te-ai nascut tu.Acea seara pentru tine a fost inceputul vietii.A mea reincepuse.A fost o seara dulce,chiar daca tatal tau nu a a avut mila sa imi stea alaturi in acele momente,el disparuse mult timp inainte...disparuse cu un an in urma pe timpul veri...inca imi aduc aminte acel sarut dat pe burtica arsa de vara ce statea sa se termine,inainte sa plece,acum il vad aproape ca un sarut de adio,pentru ca nu sa mai intors,tu in acel moment ai inceput sa existi.Reactia tatalui tau a fost de un total refuz si fuga.Nu vroia responsabilitate dar...micuto tu nu ai nici o vina...Eu te-am purtat in gremb 9 luni,cu suferinta,cu frica,cu speranta si iubire.Am sfidat cu orgoliu barfele si rautatile ce inca exista,in 2010 sa fi cu burta si sa spui "tatal no vrea,no va recunoaste si nu vreau sa spun cine e!'' creaza clipe de liniste ucigatoare si cuvinte cateodata dureroase,chiar daca trebuie sa spun ca multe persoane au luat decizia mea cu mult afect,simpatie si miau fost alaturi la aceasta veste.Tu existi,in ciuda tuturor rautatilor si greutatilor,tu existi.Esti minunata,esti sanatoasa,si zambetul tau da lumina in jur,ca si numele pe care il porti,ce am ales pentru ca imi amintea o prietena draga,pentru ca numele tau aduce noroc,pentu ca...pentru ca improvizamente intr-o zi,am simtit ca tu trebuia sa fi Tania.Iartami lacrimile si suferinta ce au acompaniat aceste luni dupa nasterea ta si chiar si inainte.Mamica ta a vut multe probleme,dureri,suferinte,si lucruri ce inca nu sunt sistemate.Trebuie inca sa astept,sa rezist,si sa sper sa condivid cu tine fericirea ce o meriti,acea fericire ce acum durerea mio ia.Dar tu zambeste micuto,fericirea ta ma face sa ma simt bine,frumusetea ta ma surprinde,puterea ta ma face si pe mine puternica.Voi lupta pentru a fi la inaltimea asteptarilor pentru acest inger,sperand ca Dumnezeu,sau destinul sa imi rezerve zile mai bune.Te iubesc,fetita mea.Mamica ta.

Scrisoare pentru mica mea printesa

Buna printesa mea...cu aceasta scrisoare iti voi povesti,povestea vietii mele,iti voi povesti de tatal tau...si...cand vei fi mare si vei citi aceste randuri,sper ca ma vei intelege si nu ma vei judeca...Totul a inceput cu ani in urma...cand eu l-am cunoscut pe tatal tau abia iesisem dintr-o relatie...tatal tau imi placea dar eu iubeam pe altul...Inca zambesc gandind cum sa tinut dupa mine timp de 3 luni...apoi mi-am spus <>...gandeam de a avea o aventura in viata mea,dar...el ma facea sa rad,ma alinta,ma proteja si mie imi placea enorm.La inceput imi placea sa stau cu el,apoi am inceput sa-l indragesc si cu trecerea timpului inima mea sa deschis si iubirea a explodat...Am petrecut multe momente frumoase dar si urate cu el.La inceput nu-l iubeam,a inceput totul ca un joc,dar apoi iubirea mea a devenit atat de mare ca fara el ma sufocam.Cu trecerea anilor raportul nostru a devenit mai profund si eu incepusem sa visez sa vreau o familie,un copil...dar...el inca nu era pregatit...Apoi intr-o zi sa intamplat un lucru urat ce mie mia facut mult rau si ma facut sa ma indepartez de el...Nu are rost sa iti spun ceea ce a facut...dar am sperat mereu ca voi uita si ca va fi totul ca la inceput,ca el va deveni cel de la inceput,omul ce iubeam,omul ce abia astepta sa imi stea alaturi si aprofita de orice moment sa imi arate ca ma iubeste.Nu a fost asa...ne-am indepartat amandoi fara sa vorbim...Tatal tau avea o inima de aur,ajuta pe toti,era o persoana dulce,...ii placea sa gateasca...si ura sa spele vasele :) chiar daca de multe ori le spala.Ma ajuta cand trebuia,imi era alaturi in suferinte,ma sfatuia cand aveam nevoie.Era foarte ordonat,ii placea ca aive totul curat...Nu cerea niciodata iertare chiar daca ar fi gresit...era foarte orgolios...defapt orgoliul la facut sa plece...tatal tau ma invatat multe lucruri...ma invatat sa gatesc,ma invatat ce inseamna iubirea,chiar daca lui nui placea sa imi spuna un "te iubesc",dar mio demonstra mereu...L-am iubit pe tatal tau cu-adevarat enorm...inca imi lipseste si inca imi face rau sa ma gandesc la el...Acea zi...era de duminica si mi-am dat seama ca sunt insarcinata cu tine printeso.Am asteptat momentul bun si i-am destaiunuit tatalui tau de a fi insarcinata in 2 luni...Dar el nu era pregatit inca,si mi-a spus sa renunt la tine,dar eu nu puteam...tu faceai parte din mine...Tu erai fructul dragostei noastre...Mia spus cuvinte grele,urate ce mi-au facut mult rau...si pentru a doua oara imi era frica...frica de el...frica pentru tine...pentru noi...A doua zi l-am lasat pe tatal tau si am decis sa devin mama chiar daca mi se rupea inima in mine...Printesa mea nu m-am gandit nici o clipa sa te abandonez...Cu timpul taticul tau sia dat seama ca gresise si mia cerut sa ne intalnim...Plangea,plangea si imi cerea iertare spunandumi ca nu poate trai fara mine,ca el ma iubeste si ma vrea cu el...Dar...eu te aveam pe tine in pantec...imi facea rau sal vad asa...Decisesem sa ma intorc la el dar impre-una cu tine,dupa ce ar fi povestit familiei sale totul...A facuto dar ei nu vroiau...da tatal tau a ascultat de ei,de orgoliul lui prostesc si mia cerut so luam de la capat dar doar noi fara tine...Eu il iubeam dar am renuntat la iubire pentru tine,pentru ca doream enorm sa te tin in brate...Printeso nul ura...iartal cum am facut si eu.L-am iubit pe tatal tau cu toata fiinta mea si am trait cu el 6 ani minunati...nul condamna pentru ceea ce a facut...era prea fragil,ii era frica de responsabilitate...nul ura micuto.El nu era perfect dar era un om bun si nu a stiut sa ia deciziile sale cand trebuia...Daca ar fi ramas langa noi te-ar fi adorat si ar fi fost un bun tata...Dar stiu ca in adancul inimi sale el te iubeste si ii pare rau pentru tot...El te-a vazut cu videocamera cand aveai cateva zile de viata...spunea ca iti vrea binele si ca ne iubeste pe amandoua dar nu are alta alegere,imi promitea ca poate intr-o zi se va intoarce...mia intors viata pe dos...apoi deodata a disparut lasandu-ma cu impresia ca poate intr-o zi se va intoarce...nu sa mai intors.L-am iertat pentru tot,l-am iertat ca nea abandonat pe amandoua si ca ma facut sa sufar si te va face si pe tine sa suferi in viitor...Micuto iarta...in final esti sangele lui...si semeni atat de bine cu el...Eu...am suferit enorm...inca mai sufar...si chiar daca mia distrus inima si pe mine insumi,si mia furat toate visele,toate sentimentele mele,chiar daca ma abandonat cand aveam cea mai mare nevoie,eu l-am iertat si nu mai am nimic sai reprosez.Stiu ca chiar daca am devenit atat de rece e pentru ca el a facut asta,dar stiu ca mia lasat lucrul cel mai frumos din lume TU iubirea mea...Poate ca acolo unde este sufera si el cine stie...Tu sa nul urasti micuto...iarta abandonarea taticului tau.Tu micuto printesa nu ai nici o vina in aceasta poveste,sa sti ca te iubesc enorm si ca iti voi fi mereu alaturi,nu iti voi face sa duci lipsa de nimic si iti voi spune mereu cat "te iubesc".Tu esti ratiunea mea de viata,tu esti viata mea...Printeso iarta-ma daca uneori ma vezi plangand,iarta-ma daca ma vezi trista...e foarte dificil,dar eu te am pe tine si asta conteaza cel mai mult.... Iti vreau binele....o lume intreaga de bine....Te iubesc..... mamica ta..... [A trecut mult timp decand nul mai vad,in 2010 neam despartit...apoi anul trecut in aprilie a fost ultima oara cand am vorbit cu el la telefon,apoi nu am mai avut nici o veste de la el...fetita mea sa nascut in ianuarie 2011...a facut un an de putin timp...e minunata,e fetita mea adorata...poate cand va creste va citi aceasta scrisoare si ma va intelege...poate o va citi si va sti adevarul...te iubesc micuto.]

AM INCERCAT DAR...E GREU SA FIU FERICITA CHIAR DACA TE SIMTI IUBITA,DACA NU AI CEEA CE DORESTI,AM DAT INIMI MELE TOT CEEA CE VROIA DAR SUFLETUL MEU CERE ALTCEVA,LUPT CU DORINTA PENTRU IUBIRE...NU POT SA STAU SI SA NU MA GANDESC LA VISURILE CE NOAPTEA MA TREZESC...POATE CA NU STIU SA IUBESC DAR GANDUL NUL POT OPRI,LA CATE AM TRECUT,AM INVATAT CA NIMENI NU IUBESTE CU-ADEVARAT...AM INCERCAT DIN RASPUTERI SA IUBESC DIN NOU DAR SUFLETUL MEU E PLIN DE DURERE SI INIMA IMI E DE GHEATA...AM INCERCAT....DOAMNE CAT AM INCERCAT...DAR NU POT....AM PIERDUT MULT...NU A MERS NICIODATA BINE IN IUBIRILE MELE,SI LA ULTIMA IUBIRE M-AM INDRAGOSTIT CA O DISPERATA...INIMA MEA A AVUT DE SUFERIT,INCREDEREA IN MINE SI IN CEILALTI...TOATE SENTIMENTELE MELE SAU DUS PE APA SAMBETEI,LACRIMILE MELE PIERDUTE AIUREA SI INIMA MEA A SUFERIT ENORM...RAUL A FOST FACUT SI PENTRU AL FACE SA TREACA TREBUIE TIMP...MULT TIMP...CINE MA VREA TREBUIE SA MA ACCEPTE CUM SUNT,CU TOATE DEFECTELE MELE...SUNT O FEMEIE CE TRAIESTE CU ENTUZIASM,PASIUNE,MOTIVE SI SENSIBILITATE...EU CAND IUBESC,"IUBESC" CU TOATA FIINTA MEA...IN ACEL MOMENT EXISTA DOAR EL SI NIMIC NU MI SE PARE IMPOSIBIL...DAR CAND SE VA INTAMPLA MIRACOLUL ASTA DE A IUBI DIN NOU???CAND DIN MOMENT CE EU NU MAI AM SENTIMENTE,NU MAI SIMT NIMIC SI INIMA MIE IMPIETRITA IAR SUFLETUL PLIN DE DURERE....AM INCERCAT...AM INCERCAT DAR MAM IZBIT MEREU DE ACELASI ZID DE INDIFERENTA,DURERE SI SUFERINTA....AM INCERCAT SA IUBESC....MIE FRICA SA MAI INCERC...EL...EL...EL...MIA FURAT TOT CE AVEAM MAI BUN IN MINE SI MA FACUT SA DEVIN O FIINTA FARA SUFLET...

NU MAI AM VISE

NU MAI AM VISE CA ODATA...NU MAI VISEZ SA FIU IUBITA SI SA IUBESC...NU MAI VISEZ SA MA INDRAGOSTESC...NU MAI VISEZ ROCHIA DE MIREASA CE IMI DOREAM...NU MAI VISEZ NUNTA MEA..NU MAI VISEZ SA AM UN COPIL(ASTA PENTRU CA DEJA AM,SI E UNICUL VIS CE SA REALIZAT)...NU MAI VISEZ OMUL VIETII MELE...EU NU MAI VISEZ DELOC...EU...NU MAI AM VISE...AU EXISTAT PERSOANE CE MAU ABANDONAT,CE MIAU FACUT RAU,CE MAU FACUT SA SUFAR...AU FOST PERSOANE CE MAU FACUT FERICITA,CE MAU INVATAT SA ZAMBESC...AU EXISTAT PERSOANE CE SAU FACUT IUBITE DAR SI URATE...AU FOST PERSOANE CE NU AM PUTUT UITA SI CELE CE AS FI DAT ORICE PENTRU A LE UITA...APOI...A EXISTAT O PERSOANA CE MIA FACUT MULT RAU DAR AM PETRECUT CU EL SI MOMENTE FRUMOASE...MA RANIT ENORM SI MA FACUT SA SUFAR PANA LA A AJUNGE SAL URASC...DAR...NU AM REUSIT,STIU CA LA CAT AS DORI NU VOI PUTEA NICIODATA SA UIT ACEA PERSOANA,SI CA VA RAMANE MEREU IN INIMA MEA CHIAR DACA AR TREBUI SAL STERG CU TOTUL DIN MINTEA MEA,DIN INIMA,DIN AMINTIRI... EU L-AM IERTAT...

EU NU MAI EXIST

MA UIT IN OGLINDA SI VAD DOAR UN CHIP...UN CHIP NECUNOSCUT...UN TRUP FARA SUFLET,SI O INIMA DE GHEATA.EU NU MAI EXIST...EU NU MAI SUNT CEA CE ERAM...CEA DIN TRECUT...O FIINTA FIRAVA,DULCE,TIMIDA,EMOTIVA...SE CITEA PE CHIPUL MEU FERICIREA,IUBIREA...TOT CEEA CE ERA FRUMOS.SUFERINTELE MAU SCHIMBAT,MAU FACUT SA DEVIN O PERSOANA RECE,FARA SENTIMENTE,FARA DRAGOSTE...AM DEVENIT O PERSOANA CE NIMIC NO MAI ATINGE...CANDVA IUBEAM CU TOATA FIINTA MEA,ERAM FERICITA SI TRAIAM MAREA DRAGOSTE DAR...SENTIMENTELE MIAU FOST FURATE,INIMA MIA FOST ZDROBITA IAR SUFLETUL...SUFLETUL MIA DEVENIT INVIZIBIL...NU MAI SIMT DURERE,NU MAI SUFAR,NU MAI SIMT NIMIC.CATEODATA ASCULTAND O MELODIE IMI NAVALESC IN MINTE MII DE AMINTIRI(MACAR AMINTIRILE AU RAMAS)...IMI CURG LACRIMILE DAR NU MAI SIMT DURERE.TOTUL A DISPARUT...SUFERINTA,DUREREA,DRAGOSTEA...NIMIC NU MAI E CA INAINTE...CEVA IN MINE SA RUPT IAR IUBIREA A DISPARUT,LUAND LOCUL EI INDIFERENTA SI RACEALA...AM INCERCAT DIN RASPUTERI SA REDEVIN EU INSAMI...AM INCERCAT DAR FARA NICI UN REZULTAT...EU NU MAI EXIST...LOCUL MIA FOST LUAT DE O PERSOANA IMUNA LA ORICE...RECE CA UN SLOI DE GHEATA,FARA SUFLET,FARA INIMA...FARA NICI UN SENTIMENT... EU... EU... EU NU MAI EXIST...