O DORINTA CE SPER SA SE IMPLINEASCA CHIAR DACA VOI PIERDE IUBIREA

Azi dupa atatea zile de liniste iubitul meu a inceput sa vorbeasca cu mine iar eu am avut curajul sai spun ca nu ma simt bine,ca el ma face sa sufar si ceva in relatia noastra lipseste...i-am spus ceea ce simteam,ce ma durea:"daca vrei ca eu sa ma schimb,sa nu mai fiu rece trebuie si tu sa te schimbi...am nevoie de mai mult nu doar de suferinta...vreau sami fi alaturi si sa imi acorzi mai mult timp..."raspunsul lui??? simplu.... ma jicnit si mia intors spatele...am inceput a plange si ma gandeam cu ce gresisem iar...dar dupa 5 minute ma luat in brate si ma strans asa cum o facea in trecut...toata seara mia stat in preajma si facea ce facea si ma lua in brate...cand mia cerut voie sa invite un prieten la cina am ramas surprinsa...el cel ce facea totul de capul lui acum imi cerea voie....imi place starea asta...e dulce...dar totusi nu pot sa nu ma gandesc cat va tine??? si ce e cel mai rau acum e ca simt ca ceva e in neregula cu mine...corpul meu nu vrea sa ma asculte...nu stiu daca trebuie sa plang sau sa fiu fericita...insa pana cand nu am certeta sigura nu pot lua nici o decizie pentru viitorul meu...azi am sunato pe mama si i-am spus...."mami nu ma simt bine,ceva se intampla cu mine...am o intarziere...si corpul meu manifesta ceea ce....cred ca sunt gravida..."ceea ce mama mia raspuns ma socat nu ma asteptam... "daca e sa fi tinel nu renunta la el...(prin telefon auzeam rasul tatalui meu...ce radea tipa si spunea "da doamne sa fie asa)...stiu ca tie greu dar nu renunta la copil daca esti insarcinata"...nu stiam ce sai spun si..."mami nu te preocupa nu e nimic sigur dar daca e sa fiu nu voi renunta la el,insa....voi renunta la iubitul meu...si voi fi singura....raspunsul ei:"noi te vom ajuta iti vom fi aproape"....vorbisem si cu fratele meu si cand iam spus banuiala mea a inceput sa chiuie....era bucuros si imi cerea sa nu renunt cami va parea rau....nu stiu daca trebuie sa fiu suparata sau fericita,sa plang sau sa rad???si totusi chiar daca eu spun nu...tot ce se intampla cu corpul meu e doar o senzatie si totul e din cauza stresului din ultimul timp...in sufletul meu ma rog,ma rog...ca aceasta...ca sa fie real...da sa fiu insarcinata...stiu ca daca e asa voi pierde...voi renunta la el caci nu stiu daca va accepta in viata noastra un copil...dupa cum mia repetat in nenumarate randuri ca el e nepregatit si e prea tanar pentru un copil...si totusi eu il doresc si daca e asa am puterea de al parasi si prefer sai ascund lucrul acesta...va trebui sa mai astept o saptamana ca sa fiu sigura de banuielile mele...cat de frumos ar fi...