Scrisoare pentru fetita mea

Printesa mea,pe 20 ianuarie anul trecut,deci cam acum un an,te-ai nascut tu.Acea seara pentru tine a fost inceputul vietii.A mea reincepuse.A fost o seara dulce,chiar daca tatal tau nu a a avut mila sa imi stea alaturi in acele momente,el disparuse mult timp inainte...disparuse cu un an in urma pe timpul veri...inca imi aduc aminte acel sarut dat pe burtica arsa de vara ce statea sa se termine,inainte sa plece,acum il vad aproape ca un sarut de adio,pentru ca nu sa mai intors,tu in acel moment ai inceput sa existi.Reactia tatalui tau a fost de un total refuz si fuga.Nu vroia responsabilitate dar...micuto tu nu ai nici o vina...Eu te-am purtat in gremb 9 luni,cu suferinta,cu frica,cu speranta si iubire.Am sfidat cu orgoliu barfele si rautatile ce inca exista,in 2010 sa fi cu burta si sa spui "tatal no vrea,no va recunoaste si nu vreau sa spun cine e!'' creaza clipe de liniste ucigatoare si cuvinte cateodata dureroase,chiar daca trebuie sa spun ca multe persoane au luat decizia mea cu mult afect,simpatie si miau fost alaturi la aceasta veste.Tu existi,in ciuda tuturor rautatilor si greutatilor,tu existi.Esti minunata,esti sanatoasa,si zambetul tau da lumina in jur,ca si numele pe care il porti,ce am ales pentru ca imi amintea o prietena draga,pentru ca numele tau aduce noroc,pentu ca...pentru ca improvizamente intr-o zi,am simtit ca tu trebuia sa fi Tania.Iartami lacrimile si suferinta ce au acompaniat aceste luni dupa nasterea ta si chiar si inainte.Mamica ta a vut multe probleme,dureri,suferinte,si lucruri ce inca nu sunt sistemate.Trebuie inca sa astept,sa rezist,si sa sper sa condivid cu tine fericirea ce o meriti,acea fericire ce acum durerea mio ia.Dar tu zambeste micuto,fericirea ta ma face sa ma simt bine,frumusetea ta ma surprinde,puterea ta ma face si pe mine puternica.Voi lupta pentru a fi la inaltimea asteptarilor pentru acest inger,sperand ca Dumnezeu,sau destinul sa imi rezerve zile mai bune.Te iubesc,fetita mea.Mamica ta.