MI-E FRICA

"Nici nu stiu de ce imi scriu aceste ganduri,si ce rezolv daca le scriu,sau daca le citeste cineva ceea ce nu cred...gandurile mele raman ganduri si atat.ma simt atat de singura...nu mai am nici o prietena,nu am cu cine vorbi,nu am cui ma plange de durerile mele...sunt 6 ani de cand stau cu logodnicul meu(daca ar trebui sa-l numesc asa),dar nu mai stiu daca inca il iubesc...stiu doar ca fiecare zicnire dea lui e ca o taietura de cutit...ma dor vorbele,gesturile lui...in seara aceasta ne-am certat iar,si...din nou m-ia rupt o parte din inima...nici nu stiu ce sentimente mai am,si de ce stau sa suport comportamentul sau...nu e obisnuinta doar ca nu am puterea de a o lua de la capat de una singura...cred ca imi trebuie ca cineva sa-mi dea un vant si sa-mi spuna:"CE AI DE GAND?TREZESTETE,ANI TREC SI TU INCA NU REALIZEZI NIMIC..."dar degeaba,sunt mult prea lasa de a lasa totul in urma si a reincepe totul de la inceput...mie frica sa raman singura,mie frica sa stau fara el,mie frica de mine...si totusi viata asta monotona si nesigura alaturi de el nu-mi place,dar o accept doar pentru ca mi-e frica sa ma trezesc la realitate..."